Archive for June, 2012

Hedi Slimane, noul director creativ, îl trimite pe Yves la o plimbare prelungită, iar numele de brand Yves Saint Laurent se transformă în (mai plebeul, după mine) Saint Laurent Paris. Sau doar Saint Laurent, depinde de unde citești.

Într-o manieră cu totul logică, logo-ul desenat de legendarul Cassandre (vechi de jumătate de secol dar cu adevărat fără vârstă), nu se schimbă și va continua să se afișeze cu litera Y cu tot. Asta pentru unele linii de produse, dar nu pentru toate: linia de pret-a-porter va reveni la identitatea vizuală de la mijlocul anilor ’60.

Renunțarea la Yves pare să fie tot o revenire la the golden sixties, când brandul se chema Saint Laurent Rive Gauche. Dar e o revenire pe jumătate, atât la nivel verbal cât și vizual, cel puțin din ceea ce se vede acum.

E o oarecare dezordine, cu totul acceptabilă pentru un creativ, dar mai puțin ok pentru o arhitectură de brand ușor de înțeles pentru consumatori. Sunt foarte curios dacă și cum se vor clarifica lucrurile în anii care vin.

Știrea e veche: Microsoft lansează propria tabletă, Surface, ca să concureze cu iPad-ul.

Ingredientele necesare, de la briz-briz-urile tehnice (tastaturi tactile hidrofobe, ambivalența ARM/Intel, acustică ș.a.) până la integrarea hard-soft (cu posibila iritare a marilor parteneri hardware ai MSFT), sunt toate acolo. O parte sunt văzute și învățate de la alții, dar nu e absolut nimic rău în asta.

Numele e reciclat de la o măsuță de cafea 😉 care răspunde acum la irezistibilul apelativ PixelSense (who in Accounting came up with it, folks?) Dar e ce trebuie să fie și el.

Ce lipsește (încă) e sufletul. Magia. Viziunea irezistibilă. The meme. The firebrand sermon that makes the price an afterthought to consumers. Asta aștept să văd în viitor de la Microsoft, pentru că poate – Apple nu mai e de mult singura companie capabilă de așa ceva.

Nimic nu te ajută să te concentrezi mai bine la un proiect de naming decât urgia caniculară de afară.

De fapt, corectez. Te ajută lucrul în echipă – nu-i zic brainstorming, căci validitatea și eficiența conceptului par să fie tot mai contestate azi. Cele mai bune nume de brand din memoria recentă sunt rezultatul co-creației, nu al muncii solitare.

Și te mai ajută să te uiți la diverse ghiduri/îndrumări de naming precum cele de la iconoclaștii Igor și Zinzin sau cele de la behemoții Landor și Interbrand și să le urmezi… sau nu, întrebându-te ce și cât de mult din ele se aplică în piața pentru care lucrezi 🙂

Un stat prietenos

Posted: June 19, 2012 in Uncategorized
Tags: , , ,

La conferința M&A Outlook 2012 organizată de Wall-Street, s-a folosit o sintagmă care sună ușor nefamiliar.

Statul prietenos.

Un ministru care știe să vorbească și are răspunsurile la el mai spune ceva.

Guvern pro-business.

Sunt la fel de bănuitor și de cinic ca toată lumea. Dar nu mă pot opri să observ că progresul, cel puțin la nivel de discurs, nu e dat de doctrina din spatele puterii politice (stânga și pro-business sunt termeni ușor contradictorii). El vine însă din schimbarea de generații, din tinerețea oamenilor care ajung la un moment dat “la butoane” și din mentalitatea lor, care are încă prea puține legături cu “sistemul”.

Dincolo de expresiile de mai sus, bine primite ca intenții, ceea ce așteaptă toată lumea, din sală și nu numai, sunt pași concreți, dovezi și demonstrații. Până-n alegeri.

Despre relații

Posted: June 15, 2012 in Uncategorized
Tags: , , ,

Al unsprezecelea editorial pe care-l scriu pentru Smark va fi despre relațiile pe care le avem cu brandurile. Despre cum ar trebui să privim aceste relații ca pe niște durables, nu ca pe FMCG-uri.

Stay tuned, iar până apare, primele zece sunt aici.

Alegerile mele

Posted: June 14, 2012 in Uncategorized
Tags: , ,

Vara aceasta fac niște alegeri importante. Nu mă refer la cele politice, ci la viața mea profesională și de afaceri, care se schimbă profund.

Aleg să plec de la Grapefruit pentru că pasiunile care ne animă, pe mine și pe vechii mei prieteni de acolo, ne duc în direcții diferite. Știu că vom rămâne aproape unii de alții, că pe toți ne așteaptă zile frumoase și mari și că ne vom ajuta ori de câte ori va fi nevoie.

Marius, Wky, a fost o onoare să-mi fiți colegi. You’re not just fine people – you’re the once-in-a-lifetime kind. Vă mulțumesc pentru cei doisprezece ani pe care i-am petrecut împreună și pentru lucrurile pe care le-am învățat de la voi.

Laur, Lucian, Simona, Bogdan, Oana, Claudiu, Anca, George, Ionela, Cristi, Adina, Andrei, Georgiana, Corin, Valentina, Florian, Ovidiu, Elena, Ciprian, Ramona, Gabi, Alex, Mihaela, Ionuț, Cristina, Liviu, Alina, Marian, Ștefania, Florin, Alecsandra, Veronica, Cătălin, Bianca, Radu, Anda, Eddie, Iulia, Mihai, Carmen, Dan & Daniel, Dragoș y Paulina – y’all rock!

Aleg să continui să fac branding într-o companie nouă, pe nume Storience, împreună cu soția mea Adriana, „omul cu insight-urile” de strategie și de comunicare alături de care am lucrat în ultimii doi ani. Storience înseamnă branduri coerente, cu fir roșu și captivante, așa cum sunt poveștile cele mai bune din viața reală, nu cele din cărți.

Rămân aici pentru că nevoia de branding a companiilor românești a crescut constant în ultimii ani – eu unul am simțit-o în mod direct. Și n-am fost nicio clipă descurajat de scăderea (tot constantă) a capacității lor de investiție în domeniu.

Dincolo de contextul românesc, cred că brandingul și oamenii care îl populează, la client și în agenții, trebuie să devină cu adevărat multidisciplinari, să învețe și să se reinventeze mereu. Una dintre cele mai mari greșeli pe care le-ar putea face este să creadă că au ajuns la capătul lucrurilor și că nimic nu le poate depăși, fie și momentan, înțelegerea sau înțelepciunea.

Iar înspre un astfel de viitor (deloc simplu dar extrem de interesant) eu unul abia aștept să mă îndrept.